Zgârietoare comparate: plăci, stâlpi și ansambluri
Pisicile folosesc diferit fiecare tip de zgârietoare: plăcile orizontale le servesc pe cele care zgârie covorul, stâlpii verticali pe cele care atacă colțul canapelei și tocurile ușilor, iar un ansamblu de zgâriat combină zgâriatul cu cățăratul și cu rolul de post de observație. Uitați-vă unde zgârie deja pisica, alegeți tipul potrivit, iar în majoritatea caselor veți ajunge să vreți câte unul din fiecare.
Începeți cu inventarul pagubelor
Pisica v-a spus deja ce zgârietoare să cumpărați; mesajul e scris pe mobila dumneavoastră. Colțuri de canapea sfâșiate, tocuri de ușă și tapet zgâriat la înălțimea umărului înseamnă o zgârietoare verticală, înaltă și perfect stabilă. Covoare, preșuri și margini de carpetă destrămate înseamnă una orizontală, așezată pe podea. Ambele tipare în aceeași casă înseamnă ambele tipuri, ceea ce se întâmplă des: multe pisici se întind pe verticală după trezire și zgârie podeaua după masă. Potrivirea planului de zgâriat este decizia cu cea mai mare valoare, înaintea materialului, a mărcii sau a prețului. O pisică obișnuită să zgârie pe verticală nu va merge din politețe la o placă plată din altă cameră, iar nicio cantitate de iarba-mâței nu repară o zgârietoare cu orientarea greșită, pusă în locul greșit.
Plăcile orizontale: ieftine, mobile, ușor de înlocuit
Plăcile plate și cele înclinate, de obicei din carton ondulat, sunt caii de povară ai gestionării zgâriatului. Sunt destul de ușoare cât să le puneți exact acolo unde pisica zgârie deja, destul de ieftine cât să aveți mai multe, iar pisicile iubesc textura care se destramă tocmai pentru că se poate distruge; urmele vizibile sunt, de fapt, rostul marcării prin miros. Când o placă e zgâriată până la capăt, o înlocuiți fără prea multe discuții. Modelele pliabile își dovedesc utilitatea în faza de redirecționare, când placa trebuie să stea chiar lângă colțul canapelei pe care îl apără și apoi să migreze, câte o jumătate de metru, până unde preferați dumneavoastră. Placa Magic Organ se pliază și se mută exact așa, motiv pentru care o placă pliabilă este prima achiziție obișnuită când pisica zgârie mobila.
Stâlpi verticali și ansambluri: întinderea completă
O zgârietoare verticală are o cerință care nu se negociază: trebuie să îi permită pisicii să se întindă cât e de lungă și să tragă cu forță reală fără ca stâlpul să se miște. De aceea stâlpii subțiri și nestabili sunt abandonați, iar stâlpii de zgâriat integrați într-un ansamblu de zgâriat decent sunt de obicei cele mai bune suprafețe verticale din casă: greutatea ansamblului îi face imobili, iar pisica urcă acolo oricum. Dacă pisica atacă colțurile canapelei și tocurile ușilor, acesta este tipul în care merită să investiți, așezat lângă „locul faptei” sau lângă locul principal de dormit, pentru întinderea de la trezire. Multi-Storey Cat Tree are stâlpii de susținere înveliți în sisal, așa că drumul în sus este și locul de zgâriat: un singur obiect care răspunde la două nevoi.
Zgârietoare combinate: pentru pisica plictisită
Unele pisici zgârie mai ales din instinct, altele în mare parte din plictiseală, iar pisicile tinere de interior sunt de obicei în ambele categorii. Piesele combinate, care îmbină o suprafață de zgâriat cu un element de joacă, se potrivesc bine celui de-al doilea grup, pentru că locul de zgâriat devine un loc unde se întâmplă ceva, nu o obligație singuratică într-un colț. Wobble Ball Scratcher este ideea aceasta într-un singur obiect: o suprafață de zgâriat cu o minge de lovit pe un suport, așa că o pisică în trecere se oprește să dea cu laba, rămâne să zgârie și lasă canapeaua în pace. În casele cu mai multe pisici, o zgârietoare cu joacă îi dă și pisicii mai tinere ceva permis de pândit, care nu este coada pisicii mai în vârstă.
Materiale, cantitate și când le înlocuiți
Frânghia și țesătura de sisal sunt standardul pentru stâlpii verticali: aspre, rezistente și plăcute de zgâriat. Cartonul ondulat domină plăcile orizontale: moale, se destramă ușor și e ieftin de înlocuit. Stâlpii îmbrăcați în mochetă sunt cea mai slabă alegere, pe de o parte pentru că se uzează repede, pe de alta pentru că o învață pe pisică că textura de mochetă e pentru zgâriat, o lecție pe care o vor plăti scările dumneavoastră. Câte zgârietoare îi trebuie unei locuințe? Una pentru fiecare zonă preferată de zgâriat, plus una pentru fiecare pisică în casele cu mai multe pisici, este o regulă solidă; în practică înseamnă două sau trei pentru un apartament obișnuit. Înlocuiți o placă atunci când s-a destrămat și s-a înmuiat, iar un stâlp atunci când sisalul atârnă desprins, dar așteptați-vă ca ele să arate ponosite cu mult înainte de asta. O zgârietoare ferfenițită nu cedează; își face treaba.
Întrebări frecvente
Ce e mai bun: zgârietoarele din carton sau stâlpii din sisal?
Niciunul nu e mai bun; servesc stiluri diferite de zgâriat. Plăcile din carton se potrivesc pisicilor care zgârie pe orizontală și sunt ieftin de înlocuit, stâlpii din sisal se potrivesc celor care zgârie pe verticală și țin mult mai mult. Alegeți tipul după locul în care pisica zgârie deja și folosiți-le pe amândouă dacă pagubele arată ambele tipare.
De câte zgârietoare are nevoie o pisică?
Una pentru fiecare zonă de zgâriat: de obicei una lângă locul de dormit, pentru întinderea de la trezire, și una pe traseul principal de trecere sau lângă mobila amenințată. În casele cu mai multe pisici, adăugați cam una pentru fiecare pisică, ca să nu stea nimeni la coadă. Două sau trei acoperă majoritatea apartamentelor.
Când ar trebui să înlocuiesc o zgârietoare?
Înlocuiți o placă din carton când s-a destrămat, s-a înmuiat și nu mai opune rezistență, iar un stâlp îl reînveliți sau îl înlocuiți când sisalul e desprins sau se deșiră. O zgârietoare ponosită, vizibil folosită, este un semn bun, iar pisicile preferă adesea o suprafață deja rodată uneia nou-nouțe.



